Orasul Fes este al 3-lea oras ca marime si importanta din Maroc dupa Casablanca si capitala Rabat.
Vizita orasului Fes o pot compara ca frumusete cu cea a orasului Essaouira care m-a impresionat profund.
Fes este un oras simbol al acestei frumoase tari prin prisma medinei, patrimoniu Unesco si considerat a fi cea mai mare aglomerare urbana din lume in care nu au acces vehicole motorizate. Sincer sa fiu, vehicolele ar avea acces dar nu au loc din cauza stradutelor inguste si intortocheate!
Orasul Fes a fost intemeiat pe malul raului Jawhar in anul 789 de catre Idris I, fondatorul dinstiei Shi’ite Idriside. Fiul acestuia, Idris II a construit in anul 808 o asezare pe malul opus al aceluiasi rau. Orasele s-au dezvoltat separat avand deseori conflicte. Aceste orase erau: Medinat Fas si Al-Aliya.
In ziua de astazi, orasul Fes este constituit din cele doua orase vechi contopite iar raul Jawhar, numit mai nou raul Fes, abia se observa in labirintul de stradute inguste.
Centrul vechi al orasului, medina , se gaseste intr-o vale fiind flancata de dealurile care demonstreaza ca nu suntem departe de semetii munti Atalas. Atat in Nord cat si in Sud se gasesc fortarete cu ziduri groase de aparare si turnuri de observatie, fortarete ce aveau rolul de aparare al acestui oras.
Zidurile medinei nu impresioneaza atat de mult precum cele ale Marrakech-ului in schimb atentioneaza turistii sa nu se aventureze prea mult in interior. Medina orasului Fes este formata din peste 1800 de stradute mici si intortocheate pline ochi de diferiti comercianti, marfa expusa spre vanzare, riad-uri, turisti, hoti de buzunare si alte lucruri interesante. Plimbarea in medina este o adevarata aventura si este de recomandat sa se aiba grija la obictele personale.
In interiorul acestui adevarat labirint se gasesc si principalele obiective turistice ale orasului: Moscheea Quarouiyen– cea mai veche universitate islamica; scoala coranica Attarine Medersa– cu superbe decoratiuni , Piata si fantana Nejjarine, care si-a primit numele de la tamplarii care lucreaza aici, cartierul vopsitorilor de piele – Deddaghine aflat in aproprierea pietei Seffarine, unde diferiti maestri prelucreaza pieile de animale.
Un tur interesant al orasului Fes incepe cu vizita portii de intrare al Palatului Regal, o adevarata opera de arta ce merita observata si fotografiata. In imediata apropiere se gaseste Mellah-ul – cartierul evreiesc al medinei. Desi in ziua de astazi nu mai locuieste nici un evreu in Mellah, cladirile impunatoare cu balcoane elegante si subsoluri incapatoare, pentru cei care prelucrau pietre pretioase si bijuterii, pastreaza inca aerul acelor vremuri.
Fortareata sudica, aflata in afara medinei, constituie o buna baza de plecare intr-o incursiune in mijlocul medinei. Aici, turistul are parte de o panorama superba asupra intregului oras si poate vedea dimensiunea impresionanta a medinei.
Strazile inguste sunt pline de comercianti. Zona Estica prin care am intrat cu grupul in circuitul de revelion 2013/2014 este rezervata comerciantilor de legume si fructe. Strazile de pamant, neasfaltate, faceau sa comenteze doamnele luate pe nepregatite si aflate pe tocuri, in timp ce domnii se inamoleau „ cu spor”. Daca la inceput strazile sunt mai late, cu cat va afundati spre interiorul medinei, cu atat strazile devin inguste, acoperite dar si asfaltate.
Pentru ca nici macar scuterele nu au cum sa intre in medina, localnicii folosesc magari si asini pentru caratul diferitelor marfuri. Interesant sa vedeti un magarus „Coca Cola” – incarcat cu navete din binecunoscuta bautura racoritoare sau un asin „marlboro” – ticsit de cartuse de tigari. 🙂
Multe Riad-uri din zona centrala a medinei Fes al Bali au fost transformate in magazine sau depozite de marfa. Curiozitatea ne-a indemnat sa intram in curtea unui riad transformat in crescatorie de melci. Melcii erau depozitati in saci de tipul celor de cartofi, atarnati de tavan, iar localnicii roiau in jurul lor sortand melcii si pregatindui pentru comercializat sau gatit.
Riad-urile sunt case instarite, un fel de pensiuni aflate in interiorul medinei. Pentru noi un cuvant ar fi potrivit: han. Riad-urile avea curti interioare iar zidurile exterioare erau formate fie din incaperi fie din pereti inalti de pamant pentru a pastra racoarea, linistea si pentru a feri de privirile curiosilor. Camerele se gaseau atat la parter cat si la etaj si erau folosite mai mult de catre caravanele de comercianti ambulanti care vindeau marfa in diverse orase. In ziua de astazi inca se mai gasesc riad-uri functionale in diferite orase ale Marocului.
O zona interesanta a medinei o constituie vopsitoria de textile, unde localnicii isi aduc hainele la vopsit. Strazile mici sunt inundate cu apa ( de obicei calda) si diversi coloranti. Pentru a strabate zona vopsitorilor de textile trebuie sa te sacrifice si sa te uzi, dar merita. In camarute obscure si fantani publice oamenii lucreaza zi lumina in apa si mizerie. Munca este incredibil de grea si de prost platita, dar traditia nu se pierde. La trecerea grupurilor de turisti, vopsitorii cer cativa dirhami pentru fotografii. Mirosul este suportabil.
Strazile pline de mici magazine dosite continua pana in zona central unde se gaseste Moscheea Quarouiyen. Din pacate in moschee este permis numai accesul musulmanilor dar poarta de intrare impresioneaza prin grandoare si finetea lucraturii, in special partea de Zelige – ceramica traditionala cu motive populare geometrice.
Un loc intradevar impresionant este scoala coranica Attarine Medersa– cu superbe decoratiuni traditionale. Curtea interioara scoate la iveala camerele mici unde studentii traiau si unde acestia isi gateau. Apropo… „bursa” sau subventia statului pentru studentii scolii coranice era de o paine pe zi!
Pentru ca tot am deschis subiectul mi-am amintit painea traditionala marocana plata, aproape ca o lipie, dar totusi diferita cu un gust senzational! Daca vedeti vanzatori ambulanti de paine sau cuptoare de painea scunse pe stradutele medinei nu ratati ocazia sa gustati aceasta minunatie!
Punctul culminant al orcarei vizite in Fes este nelipsita vizita la vopsitoriile de piele din zona pietei Seffarine. Locul acesta este considerat cea mai veche vopsitorie de acest fel datand dupa unele surse din sec 11, sau sec 14 dupa spusele localnicilor. Important este ca stilul de vopsit nu este modificat cu nimic fata de inceputuri…
Intre casele comerciantilor se gaseste o zona care seamana foarte mult cu un fagure de albine. Gropi cilindrice, pavate cu faianta sunt construite „ciorchine” una langa cealalta. In aceste bazine, localnicii isi vopsesc pieile de animale ce pot proveni de la: oi, vaci, camile sau alte animale.
Paleta de culori, vazuta de sus, este senzationala, pentru ca grupurile de turisti prezente in zona sunt invitate sa urce pe terasa, la etaj, pentru o mai buna panorama a vopsitoriilor. La intrare fiecare persoana primeste un manunchi de menta pentru a-l tine la nas si a evita mirosul neplacut. Dar de unde acest miros?
Metoda traditionala de a vopsi pieile este urmatoarea:
Pielea se curata atat cat se poate de grasime si carne. Pentru a dizolva grasimea ramasa pe interior pielea este scufundata intr-un bazin unde se gaseste un amestec de urina de vaca, gainat de porumbel, apa si alte cateva „ingrediente”. Aciditatea crescuta ajuta la dizolvarea resturilor de grasime dar si la „naparlirea” parului. Pielea astfel tratata se scufunda in alt bazin in care se gaseste colorantul dorit. Localnicii lauda faptul ca toate culorile folosite sunt naturale si se pastreaza foarte bine in timp. Dupa acest tratament pielea se intinde la soare, la uscat, atat in apropierea bazinelor, pe acoperisurile caselor sau in afara medinei, in interiorul orasului Fes unde se gaseste un deal mai plat, chiar in apropiere de cimitir si fortateata Nordica a orasului.
Atelierele din apropierea vopsitoriilor sunt ticsite de papuci, geci, portofele, curele, genti si alte obiecte de piele creeate mai mult sau mai putin traditional.
Centrul orasului modern este infrumusetat cu bulevarde largi, cu spatii verzi, palmieri si cafenele.
O incursiune in Fes reprezinta esenta Marocului!
